Saturday, December 30, 2006

Viitor,prezent,trecut...

Aseara...mi-am mai revenit...dn "mirobolanta "stare de depresie...care e in suflet.Si m-au impresionat astea doua...



" Incep a abera, continui un gand de mult pierdut
Renunt la viitor acum, la prezent si la trecut
Nu am forta sa-ti expun visele mele interzise
Prezentul e ca un pasaj cu usile inchise
Cu inimile incinse cu mainile intinse cer ajutor
Nu mi-l dai acum nu-i nimic, n-am sa cobor
Pe covor, deja ma trezesc in casa la televizor
Imi apare un tip fara creier, o mana si-un picior
Cer un pix, o foaie, un plan vertical, sunt departe
Iar scriu pe perete, cacat, iar s-a intors Pamantul pe-o parte
Nu-s de parere ca ar trebui sa locuim cu toti pe Marte
Vorbele goale nu inseamna nimic pt mine, pt alti-s arte
Prezint pericol cand ma aflu pe scena in rest sunt inofensiv
Ma simt un pic ridicol si poate ca-i tardiv
Sunt zdrente privindu-ma de sus cred ca am un motiv
Sa zbor, sa fiu acelasi, sa nu fiu creativ,
Sa nu muncesc, sa cresc in ochii tai, sunt speriat si gata
Sa fiu urat ca de-obicei, sa caut bricheta si apoi harta
Si gata, le-am spulberat pe toate, au ars vreo 6 miliarde
S-o luam de la inceput cu tot si sa traim in hoarde
Indurand foame, frig, ploi, s-ajungem la credinta
Sa cautam locul ferit sa reusim sa ajungem la izbavinta
Sa fim iar pedepsiti, sa ne arunce-n iad ca suntem pacatosi
Noi ce ne-am unit sub alte steaguri din nou suntem falosi
Ne-am pacalit pe noi insine, ne e rusine de ce-am ajuns
Nu mai avem nici hrana, nici haine, cu invidie ne-am uns
Am recurs la gesturi oribile, la vorbe penibile
Firi irascibile, stari predictibile"


"Pentru Anna


Calcandu-ma-n picioare
In graba tu ma izgonesti
Din suflet, dar nu-ti amintesti
Ca dragostea nu moare?

Nu mai sti ce-i bine,
Sa pleci si sa ma lasi...
Sunt mandru si trufas,
Dar ma chinui pentru tine

Mi-este chinuita soarta, mi-pare
Ca zilele nu vor sa plece
De dorul tau vor s-a se-nece
Si ochii mei in lacrime amare

Ma gadila in palma rar
Margelele ce le-ai uitat...
Tricoul zace-ntins pe pat,
S-asteapta sa-l imbraci macar

Din suflet, nespus te iubesc
Cum plantele iubesc caldura...
In voce te apasa ura
Si simt cum ma sfarsesc

M-asez in patul cu simtire.
...Vazut-a multe intre noi.
Vazut-a certuri, lacrimi, ploi
Dar a tinut iubire

Nu-s bun la versificat,
Dar vreau sa-ti cer indurare!
Priveste-mi inima cum moare
Si sufletul nu-mi e impacat...

Trecut-au 6 luni ca anii de potop!
De secole eu te cunosc,
Si langa tine vieti am fost,
Si langa tine-am sa ma ingrop!

Te simt in vene si artere,
Si ai putea sa-ntinzi o mana
Anna, fiinta mea cea buna
Caci noi ne stim de ere
"

...de la , Killy .Deci pentru mine these...are made by Killy.

Marfa...impresionant...super-personalitate are tipu'.Multumesc Killy.

Wednesday, December 27, 2006

Viata.


Hmm...Catalina...Nu m-am suparat.Stai linistita.Doar le aveam pe ale mele pe suflet.Am incercat sa zambesc si n-am putut.Avea dreptate Adi.Viata asta e prea scurta ca sa te superi din chestii asa marunte.Doar ca doare si iti pierzi increderea.La fel cum am avut-o acum dispare putin cate putin...si nu e bine.


Am venit de la magazin cu o mare intrebare in suflet...una care ma macina."Chiar merita sa traiesti?".Traim cu speranta ca poate va fi mai bine.Eu cel putin asa fac.Ca sa aflu defapt ca nici peste 20 de ani nu va fi mai bine...poate chiar mai rau.Suferinta se va dezvolta in suflet si voi regreta tot mai mult.Desi o sa am multe cunostinte,nimeni nu va fi defapt acolo cu sufletul....nimeni nu va fii gata sa ma asculte si sa ma indrume....asa cum se intampla acum.Cine mi-a bagat astea in cap?...Eu.Colega mea...e mereu acolo cu o imbratisare pentru oricine are nevoie....insa pentru ea nu e nimeni.Si aseara cand a inceput sa-mi povesteasca si sa planga....m-am blocat.Sunt o incapabila...Stateam si o priveam si nu stiam ce sa fac...Apoi se ridica si zice...."M-am mai racorit"...si eu in aceiasi nemiscare.Si sincer,acum apreciez fiecare zambet pe care i-l smulg.Cand zambeste ea,zambesc si eu...Viata asta e asa nedreapta....Uneori ma gandesc sa-i pun capat...Si nu-nteleg de ce n-o fac.Le-Ar fi mai bine multora...

Ah... si inca ceva...Mi-e super-dor de Adi...Chiar daca nu-i pasa...

Tuesday, December 26, 2006

Da.


Ma simt prost...super-prost.Aseara iar mi-a fost rau...Si n-am putut nici macar sa vorbesc la telefon...n-am putut sa deschid ochii...Si m-am inchis in sine pana pe la 2 dimineata.Si m-am gandit.La moarte.Din nou...Uneori ma intreb daca nu cumva e aproape...ca e prea des in mintea mea...
Si mi-am inchipuit cum e in nemiscare ...fara aer...fara nimic.Mi-am imaginat pleoape de plumb...m-am inchipuit fara gandire...fara meditatie...fara nimeni si nimic.Si ma gandeam ca daca ar fii ceva ce n-as vrea sa pierd...ar fii sentimentul...sentimentul ca cineva e acolo si ii pasa ca tu nu mai esti...si simte ca nu mai esti...si te vrea inapoi...si sufera.
Cand aud faza cu "Nu vreau sa plangeti..." mi se face sila.Efectiv.Daca ar fii sa mor vreau sa plangeti...dar doar daca e din suflet...Si sa ma vizitati oridecate ori vi se face dor de mine...
As conserva dragostea si orgoliul.Le-as conserva in inima mea si le-as lua si dupa moarte.Orgoliul te face sa intelegi cand nu stii cum...Iubirea te lasa viu prin spirit...Si in viata urmtoare mi-as dori sa am aceeasi forta de a iubi...si acelasi orgoliu plin de sensuri...
E ciudat...n-am dormit deloc...e 6:13 dimineata...si gandesc limpede...si plin de intelesuri...si in capul meu la ora asta sunt doar 2 persoane....
Ii iubesc...si poate nu egal...dar la fel de sincer...desi e invers proportional cu iubirea lor...asta daca o au...si ...e ciudat...
Merg la somn...si sper sa nu ma mai trezesc...
Dar daca totusi ma trezesc...vreau sa uit....tot.Si sa conserv ce simt acum...nu vreau sa se schimbe.

Monday, December 25, 2006

Promit.





Oribila sarbatoare...Sincer,mi-e mila de mine...Iar mila e singurul sentiment pe care nu-l suport...
Ce Craciun...Ce mi-am dorit si ce-am primit...
Serios,imi doream sa raman la fel de proasta cum eram...Sa nu fac diferenta intre bine si rau,sa nu-mi pese de nimic.Oribil ma simt azi...azi cand imi doream sa fie o zi atat de speciala.
Nu-i nimic.Imi promit sa nu mai vorbesc atat de deschis...sa nu mai am dorinte.Promit sa nu mai zambesc si sa nu ma mai port frumos.Promit sa redevin indiferenta...Asa bine era inainte in nesimtirea mea...
De ce trebuie sa ma doara fiecare chestie de care nu-mi pasa pana anul asta?Ce am...ce nu am?...
Oribila stare de spirit...Urasc tot...Urasc masa de Craciun "in familie".Eu nu am familie,nu am pe nimeni.Ii detest.As vrea sa fiu departe...sa nu-i mai vad.Sa nu mai stiu de nimic,sa nu exist.
Ai grija ce-ti doresti... :))...da...sigur.
Promit sa nu mai apar unde nu e loc pentru mine...si pentru fiecare data cand am deranjat pe cineva...imi pare rau...Pentru fiecare vorba de care nu era nevoie imi cer scuze...
Promit sa nu mai simt...sa nu mai zambesc...sa nu mai caut pe nimeni... :)

Wednesday, December 20, 2006

...asa o proasta...



Sunt asa o proasta...
Sunt atatia oameni de 10 ori mai destepti ca mine...de 10 ori mai inzestrati...de "n" ori mai unici ca mine...
E greu cand vezi realitatea...ca si cum te-ai lovi in viteza visarii de cimentul rece...
Cat de special poti fi intr-o lume plina de oameni speciali...?
Cat de unic poti fi,intr-o lume plina de unicitate...?
Eu nu pot fi...Nici unica,nici speciala...Sunt doar fraiera...O fraiera cu vise mari...Care probabil nu se vor concretiza vreodata...
De ce nu pot visa la realitate?Trebuie sa visez doar la vis...doar la imposibil...Ca o fraiera ce sunt...
In 2 minute imi schimb starea de spirit...si habar n-am de ce...Probabil e prea rece cimentul pe care aterizez...E prea puternic impactul...
Si repet ce-am mai zis..."Ar fi trebuit poate,sa avem noroc.
Ar fi trebuit poate,sa nu fim deloc.
Daca am fi dat,poate,timpul inapoi...ar fi trebuit..."
In momentul asta imi doresc sa nu mai exist...Sa nu mai fiu...Sa nu mai stiu...De ce?...Habar n-am.
Si totusi am primit fulgii mari si pufosi...a nins...si priveam pe geam,iar in boxe se auzea la maxim Bliss-Wish you were here...superba atmosfera...Absolut minunat.O melancolie teribila...ma gandeam la toti si toate odata...
Si mi-am inchipuit moartea in toate felurile...Si ma gandesc cum ar fi fara mine...O Angi fara Angi acolo...
Sunt asa o proasta...

Sunday, December 17, 2006

Timp si amintiri...



Ce mi-a trecut azi prin minte toata ziulica...Ce m-a facut sa stau muta cateva ore bune ...incercand sa inteleg ceva "in interior"...Si ghici...n-am inteles nimic...
"Ar fii trebuit poate...Sa nu fim deloc" zice un vers al celor de la Holograf.Mare dreptate au.Ce rost are sa mai fim cand trece asa repede.Sau mi se pare?
Azi depanam amintiri cu cea care obisnuia sa-mi fie prietena.Si dupa ce am cumparat cadouri...ne-am dat seama ca in locul salariilor ne-am fii dorit sa primim anumite clipe inapoi...Clipele cand eram toate 3...Cand faceam toate traznaile din lume...
Nu e asa mult timp de atunci.Si totusi...2 ani au zburat parca...
De ce nu profitam de fiecare clipa?De ce lasam timpul sa treaca...?De ce vrem sa treaca uneori mai repede...alteori mai greu,si intotdeauna iese pe dos?
Fiecare clipa poate fi ultima.Mi-e groaza.In orice clipa as putea pierde pe cineva...ceva...Si nu vreau.
Vreau sa stea timpul...Sa raman asa cum eram ...
Nu e vina mea ca toti se schimba...nu e vina mea ca timpul trece...E vina mea ca nu profit...nu-s capabila sa ma bucur de orice...
Vreau copilaria care n-am avut-o,inapoi...Vreau...Si nu primesc....
Multumesc.

Friday, December 15, 2006

Pentru cel mai bun...



Niciodata n-am stiut sa-ncep ceva...Mi-era mai usor sa termin...O sa zic ce-mi trece prin minte si ce simt...:)...Sunt bine...Iti pasa?...N-as crede...Sunt bine...Cat de bine poti fi fara cel pe care-l adorai candva...Cat de bine poti fi fara cel ce era acolo mereu...fara singura persoana careia ii pasa de mine...Care stia sa ma judece.Cand ma doare tare n-am cui sa-i spun...cand mi-e dor de tine nu spun nimanui...cand vreau sa te sun...inima zice sa nu...poate deranjez...poate nu-ti mai pasa...Poate le ai pe ale tale si eu sunt o povara...
Si totusi simt acolo ceva...simt ca nu trebuie sa renunt chiar daca tu poate vrei,poate nu...
As vrea sa dau timpul inapoi...
Mi-e dor si doare...
Mi-e tare dor de tine...

Thursday, December 14, 2006

...de Craciun...



Iubesc iarna...Iubesc caldura infernala a verii ...si ploile reci si dese ale primaverii si ale toamnei....Iubesc timpul...Iubesc vremea...Iubesc lucruri,anotimpuri...
Ma simt ciudat...Simt ca vreau sa fiu mai buna.Vreau sa-mi scot adevarata fata de sub fularul ala gros de rautate...de sub masca aia de "ingamfata,aroganta" si toate felurile in care ma caracterizeaza lumea...Vreau sa vad zambete...Vreau sa aud colinde...Vreau zapada...Vreau fulgi mari si pufosi de zapada...Il vreau pe Adi aici...si pe Catalina...si pe tata...
Vreau sa vad bucurie...uimire...asteptare rasplatita pe masura...Sa simt mirosul sufletelor inocente de copii asteptand jucariile dorite...Vreau miros de brad si lumanari...
Vreau un Craciun special...mai special decat oricare Craciun din cele 18 trecute pana acum.
Imi doresc sa fie toti oamenii mai buni si mai intelegatori...sa ierte...sa renunte la orgolii...sa uite macar o zi de dureri,griji si necazuri idioate...
Vreau un Craciun adevarat...o sarbatoare unica si speciala...:).
Evident n-o sa primesc nimic din toate cele de mai sus.
Dar,spre deosebire de toate celelalte sarbatori...de data asta vreau putine...si nu le vreau de la Mos Craciun...ci de la Dumnezeu...Si desi i le cer in fiecare seara inainte de culcare,vreau sa i le cer din nou...Vreau sa faca o minune mare-mare...Vreau sanatate in primul si in primul rand,pentru cei dragi mie...pentru toti oamenii de fapt...si pentru mine.Vreau fericire si pace sufleteasca pentru oamenii apropiati spiritual mie si nu numai...Vreau sa-i vad zambind pe toti...Va vreau fericiti oameni.
Habar n-am ce am de scriu toate astea...oboseala si dorinta...poate asta e raspunsul meu:).
Si poate e prea devreme...dar ...Craciun fericit...sanatate,iubire si pace sufleteasca tuturor...!...Se apropie sarbatorile...:)

De ce...?



De ce?...
De ce sunt oamenii atat de idioti?Atat de orbi?
De ce intreb asta?Simplu.Ma uit la toti in jurul meu...la toti cunoscutii si necunoscutii...cum se dau nefericiti...Ma uit la mine cat de nefericita ma cred,ma simt...Si poate au dreptate...Avem dreptate.
Omul e facut sa sufere de nemultumire...sa fie obsedat de perfectiune.Azi vrea ceva si daca din intamplare primeste ziua urmatoare ,fie e prea tarziu...fie nu-i convine responsabilitatea...fie nu constientizeaza...Eu spun ca fiecare e norocos in felul lui...fiecare are ceva ce celalalt nu are...
De ce e asa de greu sa constientizam faptul ca suntem norocosi?Ca suntem perfecti asa cum suntem?
O sa raspund tot eu...Inegalitatea si superioritatea.Toti vor ce are celalalt.De ce celalalt are ce nu am eu?...De unde atata invidie si rautate?...Nu traim toti sub acelasi cer?Nu ne vegheaza aceiasi divinitate?
Cum e posibil ca Dumnezeu sa ne lase inegali...nemultumiti?Oare asta e pacatul suprem al omului?Dorinta de perfectiune?...Singurul dar comun primit a fost analiza...Despicam firul in patru si facem din orice lucru marunt o chestie de mare importanta .Ne certam din orice...ne suparam pe orice...
Oamenii sunt atat de fraieri...eu sunt atat de fraiera...Azi zic asta...maine insa revin la nefericirea si nemultumirea mea...la dorinta mea de perfectiune...de imposibil...Si refuz sa taiesc clipele la intensitatea maxima pe care o poseda...O sa raman aceiasi ipocrita...aceiasi vesnic nemultumita sub o masca de nepasare si veselie...Sunt ipocrita.

Wednesday, December 13, 2006

Pentru Ingeri...





...si as plange...
Ciudat inceput...si totusi as plange neincetat pe umarul lui...Iar el m-ar lasa sa plang pana la epuizare...Pana as ramane fara lacrimi...fara simturi...pana mi-ar amorti ochii...pana nu mi-as mai simti nici inima si nici sufletul...Atunci,lipsita de durere i-as spune Ingerului ce ma durea...ce-am simtit...si ce nu mai vreau sa simt vreodata.Iar el mi-ar spune:"Sigur ca n-o sa ti se mai intample..."si m-ar strange tare la pieptul lui,desi nici el nu crede ce spune...Si desi nu am puterea sa-l cred,dragostea ce i-o port ma face sa am incredere ca va avea grija de sufletul meu...de cursul vietii mele si nu va ma mai lasa sa sufar asa...Si apoi...as plange...de fericire ca-mi e alaturi...ca e acolo...si i-as multumi ca exista...ca e acolo...si ca prezenta lui inseamna mult pentru mine...pentru ca el e Totul meu...pentru ca el m-a invatat tot ce stiu...Si ma intrebati,poate,daca el,la randul lui nu sufera...Si eu as spune:"Ingerul meu n-o sa sufere vreodata...n-am sa dau voie nimanui sa-l raneasca."Si daca vreodata,cineva va indrazni sa-i faca vreun rau fara ca eu sa am puterea sa-l impiedic...voi fii acolo,gata sa renunt la tot ce am si ce nu am sa-l faca sa nu simta durerea....Si daca n-as reusi,macar as incerca sa-l faca sa simta ca nu e singur,ca eu sunt acolo,chiar daca nu-s asa importanta...Si l-as lasa sa planga...sa-si spuna durerea...iar eu sa incerc sa-i vindec ranile...asa cum el,la randul lui a facut cu sufletul meu...
Probabil suna ciudat tot ce am scris mai sus...Si ai tot dreptul sa crezi asta...Ce cuvinte folosesc..."ingerul"...cine mai foloseste astfel de cuvinte in secolul XXI ? ...Ei bine...eu...eu si toti "fraierii" care cred in prietenie...in puterea de vindecare pe care o are dragostea unui prieten asupra sufletului si inimii tale...Ei bine,da..."ingeri" imi sunt prietenii...Ei ma asculta si ma vindeca oridecate ori e nevoie...Pe umarul lor plang...Ei ma judeca si ma invata cum e bine si cum nu...Ei stiu ce am fost si ce-o sa fiu...Ei ma vegheaza cu umbra sufletului si a mintii...Ei imi dau puterea de a merge mai departe...de a trece peste greul vietii...
...Vreau sa multumesc Ingerilor mei...sa le spun ca ei sunt totul meu...si fara ei n-as putea nimic la fel...Si daca cumva,vreodata...vor crede ca n-am nevoie de ei...se inseala teribil...Si daca cumva,vreodata am sa le spun sa plece si sa ma uite...sa nu ma creada...Ii iubesc mult prea mult...imi sunt mult prea necesari...Ei sunt sufletul meu.:) Va iubesc,Ingeri...