Monday, May 12, 2008

Ma gandeam...


Ma gandeam la oameni.Am mai scris o data parca despre...Simt insa nevoia sa revin...Fiindca am mai crescut .
Ma gandesc ca sunt oameni care nu gandesc,care nu doresc,care nu viseaza...fara scrupule,fara suflet,fara inima,indiferenti, ipocriti...
Vad oameni tristi,disperati,obositi,obositori...enervanti,enervati,lenesi,insesizabili...
Simt ca sunt din alta lume,din alt timp,din alte vieti...
Pentru ce munciti,luptati,va zbateti,va obositi,va intristati,va injositi...?!
Sunt sclavi ai banilor,ai caselor,ai pamanturilor...ai publicitatii,ai televizorului,ai computer-ului...
Simt nevoia sa ma gandesc ca sunt oameni care din cand in cand mai si gandesc,care din cand in cand isi mai si doresc altceva,care sa viseze ceva....cu scrupule,cu suflet,cu inima,carora le pasa....OAMENI ADEVARATI.
Vreau sa vad oameni veseli,linistiti,odihniti,linistitori,calmi,demni...VII.
Imi doresc sa fiti din lumea asta,din timpul vostru,din viata voastra...OAMENI PREZENTI.
Vreau sa aveti un scop...macar unul.
Nu mai fiti sclavii banilor,nu mai visati case,pamanturi si averi...VISATI CUM E SA TRAITI INTRADEVAR.Uitati de tv,de pc...vedeti ce e de vazut in realitate si nu prin satelit...n-ar fii mai interesant sa atingeti?
Am o problema mare cu lumea,cu lumea in general.Nu cu oamenii.EI sunt putini.Lumea asta nu traieste cum ar trebui.
Sunt prea multe griji oare?Prea multe greutati?Prea multe de facut?
Uitati de ele...Timpul nu se mai intoarce.Anii nu mai sunt la fel...Nu irositi...Nu va bateti joc de voi...Aveti grija de lumea voastra...
Nu-i o poezie,un poem,nici macar proza.E ceva.E un sfat ceva mai lung...
Uitati sa iubiti,sa va bucurati,sa zambiti,sa plangeti de fericire...Incercati sa nu uitati...

Thursday, May 1, 2008

Ma doare.

Mi s-a luat.Sincer.
Ma simt nasol...nasol e putin si delicat spus...
Si iarasi plang....simt ca viata mea defapt asta..pentru asta e facuta.Sa plang cat pentru o lume intreaga.Ma doare de mor.Ma doare ca nu stiu ce am gresit.Ma doare ca n-am gresit.Sau poate sunt o proasta care s-a mintit 1 an jumate ca e iubita...constienta fiind ca defapt eu doar pastrez amintirea celeilalte.Si ma doare cumplit.
Adevarul e ca am cam trecut de varsta la care credeam in basme.Viata mea in tot timpul asta asta a fost:un basm.M-am inselat insa...nu existau in basmul meu doar printul si zmeii...era si fosta iubita...pe care n-am mai intalnit-o in basme.Trebuia sa fiu cu capul pe umeri...si n-am fost iar acum platesc...cu durere.
Oare cat iti poate gresi o pustoaica sa-i pui eticheta de "curva "pe frunte?Oare cat de mult sa-ti iubesti fiul incat sa te iei de un necunoscut?De unde stii tu ca nu ma pricep si la altceva decat la dragoste?De ce esti atat de sigura ca nu-l iubesc mai mult ca tine si pot avea grija de el mult mai multa...?!De ce-mi distrugeti fericirea...
Apoi...daca ma gandesc bine...el a fost fericirea mea...eu pentru el am fost POATE doar un substitut...N-am cum sa stiu...
Stiu doar ca ma doare...rau.