Scriuuuu... :D

Mi-e sila...mi-e sila si de mine...:-sVreau sa lenevesc in pat langa EL...sa stam de povestit...|:)Am o stare tare ciudata.Liniste combinata cu furie si plictiseala cu ceva rost de oboseala.Si ce,nu?:))...Viata trece pe langa mine fara sa apuc sa gust din toate.De cand am terminat scoala viata mea inseamna acelasi lucru in fiecare zi...in fiecare saptamana si fiecare luna...Plictis...munca...oboseala.Si totusi iubesc,si totusi sunt fericita in monotonia mea.
Sincer,cred ca sunt bolnava la cap or something like that.Oare oamenii fericiti se gandesc anticipativ la sfarsitul fericirii?Sau doar eu sunt atat de cretina incat sa fac asta?Pe bune daca ma inteleg.In loc sa ma bucur...stau timorata total in suflet gandindu-ma...:"Si daca de maine iarasi o sa plang...si daca de maine ei or sa ma uite...si daca n-o sa ma mai iubeasca...si de ce nu mor?" ...si...ma rog.Sunt idioata.Get over it. :|