Hmm...Catalina...Nu m-am suparat.Stai linistita.Doar le aveam pe ale mele pe suflet.Am incercat sa zambesc si n-am putut.Avea dreptate Adi.Viata asta e prea scurta ca sa te superi din chestii asa marunte.Doar ca doare si iti pierzi increderea.La fel cum am avut-o acum dispare putin cate putin...si nu e bine.
Am venit de la magazin cu o mare intrebare in suflet...una care ma macina."Chiar merita sa traiesti?".Traim cu speranta ca poate va fi mai bine.Eu cel putin asa fac.Ca sa aflu defapt ca nici peste 20 de ani nu va fi mai bine...poate chiar mai rau.Suferinta se va dezvolta in suflet si voi regreta tot mai mult.Desi o sa am multe cunostinte,nimeni nu va fi defapt acolo cu sufletul....nimeni nu va fii gata sa ma asculte si sa ma indrume....asa cum se intampla acum.Cine mi-a bagat astea in cap?...Eu.Colega mea...e mereu acolo cu o imbratisare pentru oricine are nevoie....insa pentru ea nu e nimeni.Si aseara cand a inceput sa-mi povesteasca si sa planga....m-am blocat.Sunt o incapabila...Stateam si o priveam si nu stiam ce sa fac...Apoi se ridica si zice...."M-am mai racorit"...si eu in aceiasi nemiscare.Si sincer,acum apreciez fiecare zambet pe care i-l smulg.Cand zambeste ea,zambesc si eu...Viata asta e asa nedreapta....Uneori ma gandesc sa-i pun capat...Si nu-nteleg de ce n-o fac.Le-Ar fi mai bine multora...
Ah... si inca ceva...Mi-e super-dor de Adi...Chiar daca nu-i pasa...
