...asa o proasta...

Sunt asa o proasta...
Sunt atatia oameni de 10 ori mai destepti ca mine...de 10 ori mai inzestrati...de "n" ori mai unici ca mine...
E greu cand vezi realitatea...ca si cum te-ai lovi in viteza visarii de cimentul rece...
Cat de special poti fi intr-o lume plina de oameni speciali...?
Cat de unic poti fi,intr-o lume plina de unicitate...?
Eu nu pot fi...Nici unica,nici speciala...Sunt doar fraiera...O fraiera cu vise mari...Care probabil nu se vor concretiza vreodata...
De ce nu pot visa la realitate?Trebuie sa visez doar la vis...doar la imposibil...Ca o fraiera ce sunt...
In 2 minute imi schimb starea de spirit...si habar n-am de ce...Probabil e prea rece cimentul pe care aterizez...E prea puternic impactul...
Si repet ce-am mai zis..."Ar fi trebuit poate,sa avem noroc.
Ar fi trebuit poate,sa nu fim deloc.
Daca am fi dat,poate,timpul inapoi...ar fi trebuit..."
In momentul asta imi doresc sa nu mai exist...Sa nu mai fiu...Sa nu mai stiu...De ce?...Habar n-am.
Si totusi am primit fulgii mari si pufosi...a nins...si priveam pe geam,iar in boxe se auzea la maxim Bliss-Wish you were here...superba atmosfera...Absolut minunat.O melancolie teribila...ma gandeam la toti si toate odata...
Si mi-am inchipuit moartea in toate felurile...Si ma gandesc cum ar fi fara mine...O Angi fara Angi acolo...
Sunt asa o proasta...