Wednesday, December 13, 2006

Pentru Ingeri...





...si as plange...
Ciudat inceput...si totusi as plange neincetat pe umarul lui...Iar el m-ar lasa sa plang pana la epuizare...Pana as ramane fara lacrimi...fara simturi...pana mi-ar amorti ochii...pana nu mi-as mai simti nici inima si nici sufletul...Atunci,lipsita de durere i-as spune Ingerului ce ma durea...ce-am simtit...si ce nu mai vreau sa simt vreodata.Iar el mi-ar spune:"Sigur ca n-o sa ti se mai intample..."si m-ar strange tare la pieptul lui,desi nici el nu crede ce spune...Si desi nu am puterea sa-l cred,dragostea ce i-o port ma face sa am incredere ca va avea grija de sufletul meu...de cursul vietii mele si nu va ma mai lasa sa sufar asa...Si apoi...as plange...de fericire ca-mi e alaturi...ca e acolo...si i-as multumi ca exista...ca e acolo...si ca prezenta lui inseamna mult pentru mine...pentru ca el e Totul meu...pentru ca el m-a invatat tot ce stiu...Si ma intrebati,poate,daca el,la randul lui nu sufera...Si eu as spune:"Ingerul meu n-o sa sufere vreodata...n-am sa dau voie nimanui sa-l raneasca."Si daca vreodata,cineva va indrazni sa-i faca vreun rau fara ca eu sa am puterea sa-l impiedic...voi fii acolo,gata sa renunt la tot ce am si ce nu am sa-l faca sa nu simta durerea....Si daca n-as reusi,macar as incerca sa-l faca sa simta ca nu e singur,ca eu sunt acolo,chiar daca nu-s asa importanta...Si l-as lasa sa planga...sa-si spuna durerea...iar eu sa incerc sa-i vindec ranile...asa cum el,la randul lui a facut cu sufletul meu...
Probabil suna ciudat tot ce am scris mai sus...Si ai tot dreptul sa crezi asta...Ce cuvinte folosesc..."ingerul"...cine mai foloseste astfel de cuvinte in secolul XXI ? ...Ei bine...eu...eu si toti "fraierii" care cred in prietenie...in puterea de vindecare pe care o are dragostea unui prieten asupra sufletului si inimii tale...Ei bine,da..."ingeri" imi sunt prietenii...Ei ma asculta si ma vindeca oridecate ori e nevoie...Pe umarul lor plang...Ei ma judeca si ma invata cum e bine si cum nu...Ei stiu ce am fost si ce-o sa fiu...Ei ma vegheaza cu umbra sufletului si a mintii...Ei imi dau puterea de a merge mai departe...de a trece peste greul vietii...
...Vreau sa multumesc Ingerilor mei...sa le spun ca ei sunt totul meu...si fara ei n-as putea nimic la fel...Si daca cumva,vreodata...vor crede ca n-am nevoie de ei...se inseala teribil...Si daca cumva,vreodata am sa le spun sa plece si sa ma uite...sa nu ma creada...Ii iubesc mult prea mult...imi sunt mult prea necesari...Ei sunt sufletul meu.:) Va iubesc,Ingeri...

No comments: