Furie...tristete...

Simt furie...puternica...tristete...sunt jalnica.Stau in pat de azi-nopate de la 12...acum e 2 dupa-amiaza si tot la fel ma simt.De ce eu?De fapt...de ce intotdeauna eu trebuie sa patesc asa?
O jumate de suflet se bucura teribil.A reusit...stiam ca va reusi,la fel cum stiam de acum o luna cum o sa fie.Sunt fericita pentru el pentru ca-l iubesc.Si totusi...mai am jumate de suflet...care simte exact ce scrie mai sus....furie,tristete.Plang.Da,eu plang.Si nu stiu sigur de ce.Poate pentru ca mi-e frica de singuratate.Desi dupa 20 de ani in care am simtit-o ,ar fii trebuit sa ma obisnuiesc cu ea probabil.Si totusi mi-e groaznic de greu.Poate pentru ca stiu ca nu va mai fi la fel.Poate pentru ca o sa-l vreau langa mine de zeci de ori si nu o sa fie.Pentru ca o sa-mi fie dor de parfumul lui.Poate pentru ca-l iubesc asa de tare...poate ca sunt o proasta...
"De ce esti trista?" ... :) ...Nu sunt trista...Sunt fericita...dar tu nu vezi...Sunt indragostita si poate nu vezi nici asta...Deja mi-e dor de tine...desi poate nici asta nu crezi...Esti atat de special...deosebit...si parca facut pentru mine...incat acum mi-e atat de greu sa-mi exteriorizez fericirea pe care-o simt...
Poate totusi o sa fie bine pentru amandoi...Si nu,nu sunt trista...asa ma bucur eu...cu lacrimi... :)