yep...

De cand ma stiu...mi-am pus tot felul de probleme mai mult sau mai putin tampite cu privire la diverse lucruri,fapte ...chestii.(Daca nu eu,atunci,cine? :)) ).Ce m-am intrebat intotdeauna a fost:Poate dragostea sa se termine?Adica...cum se simte despartirea?Nu-mi vine sa cred ca sentimentele alea puternice pe care le simt ar putea degenera in ura...sau mai rau...indiferenta.Cum e posibil.Si ce e culmea e ca mi-e greu sa cred ca n-o sa-l mai iubesc vreodata.E clar ca nimic nu e vesnic...si eu sunt prima sustinatoare a afirmatiei respecticve...si totusi...E posibil? :|Nu ma vad fara el... :-s... :-j

Vesti...

Intrebare:E chiar atat de greu sa intelegi ca printre atatea trasaturi si sentimente se afla o chestie numita "orgoliu"?Stii tu...chestia aia ce tine de demnitate si de tot ce insemni tu ca om...E greu.Am vazut.Si nu vreau decat sa ma inteleaga ca mi l-a ranit.
Orgoliul meu e o alta fiinta care traieste paralel cu mine...Si care de cate ori se simte amenintat pune stapanire pe mine si isi exteriorizeaza prezenta prin furie...prin tot felul de dureri in suflet si goluri...tot in suflet.Si ma doare.Tare-tare.M-am culcat plangand.M-am trezit la fel.
Ascult Nelly furtado...Ma calmeaza pana dau castile jos.Apoi o iau de la capat.
"E ceva in neregula cu Angi" zicea cineva aseara... :)) Normal ca e.Nu vedeti ca nu zambesc...ca nu schitez nimic...decat ma gandesc la ce mi se intampla.Si stiu ca se intampla din vina mea.Stiam ce implica iubirea...dar ziceam:"Asta e". Nu mai merge cu "asta e"...fiindca doare rau...
Si culmea...un rau nu vine niciodata singur...sunt necazuri si dureri care parca nu mai contenesc.
Surprinzator pentru mine,duminica ma gandeam ca sunt prea fericita ca sa fie adevarat...Parca aveam o presimtire pentru ziua urmatoare...Si a venit luni...Si vine prima veste...apoi a doua...apoi a treia care se lasa cu o cearta...si apoi a patra care m-a secatuit de tot...Vreau sa zambesc din suflet asa cum o faceam...Vreau sa-mi treaca...Sa nu mai doara...

Proaspat...

Hmm...abia m-am trezit.Poate d-asta imi simt gandurile si sentimentele atat de la locul lor...
Si ma simt atat de prost fata de cel pe care-l numeam cel mai bun prieten.Desi...n-ar trebui,dar nu stiu ce-i cu el in ultima perioada...Parca nu mai ma intelege cum o facea ...si parca nu-l mai inteleg cum o faceam...Ma enerveaza intr-un fel ca vrea sa ma faca sa cred ca nu mai sunt cum eram...dar se-nseala...sunt la fel...in alt timp...poate asta e.Poate nu e timpul potrivit sa fiu la fel.
Cuvintele si frazele la care radeam in fata monitorului vara trecuta il enerveaza acum...acum imi vorbeste urat...sau nu-mi mai vorbeste deloc...E ciudat...Chiar credeam ca ma cunoaste...Dar,asta e.N-am sa-mi cer scuze,chiar daca-mi pare rau.
Parca am inceput sa inteleg ce scriau altii acum ceva timp...altii despre altii...Parca vad si eu acum ce vedeau ei...
Ciudat.Chiar credeam in anumite persoane...Da' asta e...Mai bine vezi mai tarziu decat niciodata...Si le-am spus de atatea ori ca nu suport ipocrizia si pupincurismul....Ma rog...

You'll never see me again...No metter what you do...