Pentru prima data in 4 luni jumate am simtit fericirea....aia pe bune...aia cu care adormi si cu care te trezesti.L-am alintat,L-am pupat si am stat...de vorba.Surprinzator cum ii straluceau ochii de sinceritate.L-am vazut ca niciodata,poate mai frumos ca niciodata.Am simtit ca-i al meu si numai al meu.Ne-am povestit...i-am povestit ...Si iarasi surprinzator parea ca ma intelege.Ma iubeste...si-l iubesc...:))
Si cu toate astea mi-am amintit de ce era fericirea acum un an...Si mi-am dat seama cat de "nevesnica" a fost.Exact cum credeam.Ca vor uita.Si au uitat.Dar nu-i nimic...toate trec...cu bune si rele...si ma voi obisnui si fara el...si fara ei...
Imi pare bine ca am trait acele momente...a fost super...
Sper sa fie fericiti...:)cum sunt si eu acum.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Nu a uitat nimeni nimic :) Pur si simplu nu mai esti pe aceeasi lungime de unda cu noi .. si nu vrem sa te deranjam.
:-j da katu...m-au ajuns batranetile... :(
Post a Comment